Nu voi mai fi orbit de „intențiile bune”

Nu voi mai fi orbit de "intențiile bune"

de Meng Yu, orașul Pingdingshan, provincia Henan

Odată, în timp ce îmi împlineam îndatoririle, am observat că un frate încerca să le facă pe plac surorilor sale, o demonstrație a aspectului rău al firii sale în ochii mei. Am hotărât să caut o ocazie pentru a-i aminti aceste lucruri. Au trecut mai multe zile și am observat că împlinirea îndatoririlor sale a devenit mai puțin rodnică - dovadă a judecății mele anterioare cu privire la el. Astfel, am hotărât să vorbesc cu el față în față. Totuși, când am atins această chestiune, el a negat strașnic toate comentariile mele și mi-a replicat că sunt critic. "În toți acești ani", a spus el, "ori de câte ori comunici cu mine, îmi faci morală cu o atitudine de condescendență, iar astăzi vorbești în același fel [...]." Comunicarea devenise mai rea decât fără rezultat - a devenit o neînțelegere totală. Reacția lui m-a condus la o concluzie dureroasă, gândind: "Am comunicat pentru a te ajuta, nu pentru a te face de rușine prin expunerea greșelilor tale. În loc să asculți, tu ai căutat o greșeală la mine și m-ai acuzat că sunt condescendent. Bine! Te voi lăsa în pace. Oricum, intențiile mele erau bune, iar respingerea din partea ta arată doar că nu cauți adevărul". De atunci m-am considerat mereu o persoană corectă, în timp ce credeam că fratele era singurul care greșea. Totuși, recent m-am descoperit pe mine însumi prin interacțiunile cu oamenii, lucrurile sau obiectele pe care Dumnezeu le-a pus în jurul meu.

Cu mai multe zile în urmă, biserica a încredințat o nouă sarcină unuia din frații mei mai tineri. De obicei, el nu era într-o formă bună, însă de când cu această misiune, devenise un om nou, mai energic în gândire și mai încrezător în discurs. Într-o zi, mi-a vorbit cu un ton, o exprimare și o manieră care m-au supărat profund. Știam că transmisese voia lui Dumnezeu și vorbise sincer despre mine, însă eu pur și simplu nu îl puteam asculta, cu atât mai puțin să accept ceea ce spunea. Când eram pe punctul să erup, dintr-odată m-am văzut pe mine în el și mi-am amintit de tonul și exprimarea pe care le folosisem în urmă cu câteva luni când comunicasem cu fratele meu. Nu era de mirare că eram privit ca fiind condescendent. Ceea ce simțea el era sincer, iar eu simțeam acum aceeași neplăcere pe care el o experimentase de la mine - la fel ca sentimentul dezgustător ce provine de la a mânca o muscă moartă. Dumnezeu aranjase un astfel de mediu ca să mă determine pe mine să văd adevărul acesta: Un om cu intenții bune dar cu o fire neschimbată nu are loc pentru Dumnezeu în inima sa, prin urmare ceea ce revelează el este natural și o materializare a firii sale satanice. Chiar atunci mi-am amintit ceva din împărtășirea lui Hristos: "Esențial privind auto-reflecția și cunoaștere de sine este următorul lucru: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface voia lui Dumnezeu sau că ești demn de a te lăuda în acele domenii - cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți și cu atât merită mai mult să intri în profunzimea lor pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce lucruri din tine nu pot satisface voia lui Dumnezeu" ("Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți" din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Prin aceasta, Dumnezeu intenționează să îi învețe pe oameni despre lipsa purității din cuvintele și din faptele lor. Întrucât oamenii sunt prin natură rebeli și plini de otrăvuri satanice, faptele lor, doar dacă nu sunt corectate de adevăr, sunt în mod natural împotriva lui Dumnezeu. Cei care cred că atitudinile lor sunt în conformitate cu adevărul și ireproșabile, de fapt sunt oameni neschimbați în ceea ce privește firea proprie și care nu au fost încă desăvârșiți de Dumnezeu. Ei încă se opun lui Dumnezeu în ceea ce privește substanța lor interioară și își revelează firea satanică. În om există atâtea necurății care trebuie disecate, recunoscute și abordate. Acum, privind în urmă la comunicarea mea cu fratele respectiv, eu îmi justificasem corectitudinea prin intențiile mele bune, dar am eșuat în a observa că adoptasem o atitudine falsă în comunicarea mea. M-am considerat un învățător al adevărului, cineva care poate spune dacă ceilalți se comportă normal, și care discerne în mod desăvârșit; mi-am presat ascultătorul să accepte și l-am etichetat drept "unul care nu caută adevărul" la cel mai mic semn de dezacord. Ce am demonstrat? Aroganță, severitate, oprimare, disciplină - firile dezgustătoare și respingătoare ale Satanei. Există oare vreo diferență între ceea ce am demonstrat eu și oprimările politice din numeroasele mișcări politice conduse de marele balaur roșu? Marele balaur roșu nu a invocat altceva decât propriile sale intenții atunci când a lansat acuzații și a supus poporul la oprimări brutale. Nu m-am rugat cu adevărat lui Dumnezeu și nu am căutat călăuzirea Sa înainte de a vorbi cu fratele meu, nici nu am cumpănit dacă el greșea cu adevărat înainte ca eu să îmi conturez prima impresie, am atribuit activitatea sa neroditoare unei existențe influențate de cel rău și am insistat ca el să accepte acuzațiile. Acum îmi dau seama că natura mea inerentă este identică cu cea a marelui balaur roșu - fiecare mișcare pe care am făcut-o, privirile mele și felul meu de a vorbi, toate rezonează cu atitudinile arogante care sunt demonstrate de obicei de marele balaur roșu. Cum pot fi eu de folos oamenilor cu firea mea stricată? Cum ar putea Duhul Sfânt să lucreze prin mine? Fără lucrarea Sa, cum pot aștepta eu să aduc roade prin comunicarea mea? Acum înțeleg faptul că comunicarea mea era fără rod nu din cauza respingerii adevărului din partea fratelui meu, ci din cauza faptului că eu nu îi găsisem loc lui Dumnezeu în inima mea și nu eram un om corect în fața lui Dumnezeu. Ceea ce demonstrasem nu era urât doar de Dumnezeu, ci și de oameni.

Mulțumită lucrării propriu-zise a lui Dumnezeu, mă cunosc pe mine însumi și înțeleg că dacă oamenii nu sunt schimbați în ceea ce privește firea, ei nu pot face decât să reveleze firea coruptă a Satanei, chiar dacă ei cred că au intenții bune și comportamente potrivite, și atunci ar trebui să se înțeleagă pe ei înșiși. De acum înainte, voi căuta să mă concentrez pe schimbările firii vieții mele, să mă cunosc pe mine însumi și să îmi schimb natura inerentă, să mă abțin de la a face judecăți în urma unor priviri superficiale, să mă înfrânez de la tendința de a înceta să mai caut greșeli la mine atunci când am intenții bune, să caut să mă cunosc mai bine în toate, să obțin schimbări ale firii și să aduc mângâiere inimii lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Citiți mai multe articole cu mărturii creștine.