Singura modalitate de a evita dezastrul
Singura modalitate de a evita dezastrul
de Chaotuo, oraşul Xiaogan, provincia Hubei
Încă de la cutremurul de pe 12 mai din Sichuan, am fost mereu înspăimântată și îngrijorată că într-o zi s-ar putea să fiu lovită de un dezastru. În special, după ce am văzut frecvenţa crescută a dezastrelor și cutremurele devenind tot mai frecvente, teama mea de o soartă tragică a devenit şi mai pronunțată. Ca urmare, petrec zile întregi, gândindu-mă ce măsuri de precauție ar trebui să iau pentru a mă proteja, dacă are loc un cutremur.
Într-o zi, la prânz, sora familiei mele gazdă a pornit televizorul ca de obicei, iar crainicul chiar se întâmpla să vorbească despre măsurile de siguranță în caz de cutremur. În cazul unui cutremur, trebuie să alergați rapid afară într-un spațiu deschis pentru a evita rănirea cauzată de prăbuşirea unei clădiri. Dacă nu puteți părăsi clădirea în timp util, trebuie să vă refugiaţi sub un pat, o masă sau într-un colț... După ce am auzit acest lucru, m-am simțit ca și cum aș fi găsit o soluție salvatoare a vieţii și rapid am memorat aceste măsuri de precauție, în așa fel încât să pot să-mi salvez viaţa în cazul unui cutremur. După prânz, m-am întors în camera mea și m-am uitat atentă în interiorul și exteriorul casei și am fost foarte dezamăgită de ceea ce am văzut: erau o grămadă de vechituri sub pat și nu mai exista spațiu pentru a mă adăposti. Privind în afara casei, în jurul a sute de metri de locul în care stăteam, toate clădirile aveau o înălțime de 5 sau 6 etaje și erau înghesuite una în cealaltă. Chiar dacă aș evacua clădirea mea, probabil aş fi strivită fatal. Părea că îndeplinirea îndatoririlor mele aici ar fi prea periculoasă. Trebuia să aștept ca liderul districtului să vină și să mă transfere într-o familie gazdă la ţară. În acest fel, dacă s-ar produce un cutremur, ar fi mai ușor de ieșit într-un spațiu deschis. Dar apoi mi-am dat seama: munca mea de revizuire a articolelor implica în principal să stau în interior - chiar locuind la ţară, viața mea ar fi în continuare în pericol. Aş putea de asemenea să-i spun conducătorului districtului să mă transfere la o echipă de evanghelizare. În felul acela, aș fi cel puțin afară toată ziua și ar fi mai sigur decât să stau în casă. Singurul lucru era că nu știam când vine conducătorul districtului. Deocamdată, tot aveam nevoie să pregătesc un adăpost. Și așa, am trăit cu frică în fiecare zi și nu puteam să mă concentrez asupra revizuirii articolelor mele.
Apoi într-o zi, am citit următorul pasaj în "Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta": "Când va veni nenorocirea, foametea și ciuma se vor abate asupra celor care Mi se opun și ei se vor tângui. Cei care au comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; și ei, căzând în dezastru, cum rareori a fost văzut de-a lungul a milioane de ani, vor ajunge să trăiască într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, singuri se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi într-o bucurie pe care nu am mai dat-o niciodată înainte omenirii." "În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va scăpa de dezastrul care se va abate asupra voastră. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului" ("Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta" din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit. După cum s-a dovedit, Dumnezeu cauzează dezastrele - acestea sunt provocate de El. Dumnezeu vrea să folosească dezastrele pentru a distruge această rasă umană rea și coruptă. Asta este ceea ce Dumnezeu dorește să facă în ultimele zile. Cei necredincioși nu știu acest lucru și cred că acestea sunt dezastre naturale. Astfel, ei folosesc metodele umane, eforturile umane de a se salva atunci când se confruntă cu dezastre. Ei cred că pot evita distrugerile diferitelor dezastre, făcând acest lucru. Și eu, care eram ignorantă, credeam în Dumnezeu, dar nu cunoșteam deloc lucrarea lui Dumnezeu. Mă gândeam că trebuie doar să urmez măsurile de precauție ale celor necredincioși și voi scăpa de suferințele cauzate de dezastre și voi supraviețui. A fost cu adevărat absurd să am același punct de vedere ca și necredincioșii! Nu ar fi trebuit să știu eu oare că, dacă oamenii nu își îndeplinesc datoria cu credinţă și nu reușesc să facă fapte bune, ei nu vor mai fi văzuți în ochii lui Dumnezeu ca fiind buni? Indiferent de cât de puternici pot fi oamenii, de cât de avansate sunt măsurile lor de precauție, sau cât de perfecte sunt planurile lor de salvare, în cele din urmă nu există nicio scăpare de acele dezastre pe care Dumnezeu le trimite omului. Din diferitele mele răspunsuri la amenințarea unui dezastru, era evident că nu aveam nici o credință reală în Dumnezeu. Nu aveam o înțelegere reală a lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și a atotputerniciei și suveranității Lui. Nu știam pe cine vrea Dumnezeu să distrugă prin dezastre sau pe cine doreşte Dumnezeu să salveze, şi nici nu admiteam că în dezastre, numai cei care sunt credincioși lui Dumnezeu și care au înfăptuit suficiente fapte bune sunt aceia care sunt cruțați în calamități. De aceea, atunci când se profila amenințarea cu dezastrul, în loc să reflectez dacă am făcut sau nu fapte bune, dacă am fost credincioasă lui Dumnezeu, dacă am căutat adevărul și dacă am primit mântuirea lui Dumnezeu, mi-am petrecut tot timpul gândindu-mă la modalități de a mă salva. Fără adevăr, atât de patetici devenim!
Pe vremea lui Noe, când Dumnezeu a distrus pământul cu inundații, pentru că Noe s-a temut de Dumnezeu și a stat departe de rău, a construit arca în conformitate cu voința lui Dumnezeu, a cheltuit totul la cererea lui Dumnezeu și a arătat cea mai mare loialitate, a fost văzut de Dumnezeu ca fiind bun. Prin urmare, când a sosit dezastrul, toți cei opt membri ai familiei sale au fost cruțați. În acest moment, mi-am amintit ceea ce s-a fost discutat în "Părtăşia și propovăduirea despre intrarea în viață". "Dacă nu pregătiți fapte bune, atunci când dezastrul loveşte, inima va fi speriată toată ziua. Fără fapte bune, inima unui om nu simte alinare și nu are încredere sau pace în inima sa. Pentru că nu a pregătit fapte bune, nu există pace și bucurie reală în inima sa. Răufăcătorii au o conștiință vinovată și sunt răi la inimă. Cu cât fac mai multe fapte rele, cu atât se simt mai vinovaţi şi se tem mai mult. Când vine marele dezastru, trebuie să faceți mai mult bine și să pregătiți mai multe fapte bune, astfel încât inima voastră să poată fi alinată și în pace. Doar atunci veți simți pace și alinare în inima voastră atunci când dezastrul va lovi."("Semnificația importantă în spatele pregătirii faptelor bune" în Părtăşia şi propovăduirea despre intrarea în viaţă II). Când m-am gândit la faptul că mă simțisem neliniştită şi nervoasă toată ziua, temându-mă de moartea mea într-un dezastru, mi-am dat seama că e pentru că nu mi-am făcut datoria cu credinţă și nu am pregătit nicio faptă bună. În îndeplinirea datoriei mele, niciodată nu purtasem cu adevărat povara pentru sarcinile încredințate de biserică. Nu împlinisem niciodată îndatoririle mele cu o inimă credincioasă lui Dumnezeu. În schimb, Îl înșelașem și Îl tratasem pe Dumnezeu din pricina îngăduinței față de trup. Nu am făcut prea multe cu articolele trimise mie, ci doar le-am revizuit în grabă și am căutat doar să-mi termin sarcina. Când am văzut cât de dezordonate erau articolele scrise de frații și surorile mele, nu i-am îndrumat și ajutat cu sârguinţă, ci am scris doar câteva comentarii, fără să-mi pese dacă le-au înțeles sau dacă le-ar fi de ajutor. În schimb, le-am returnat articolele în grabă și, ulterior, am primit mai puține și mai puține articole de editat. Drept urmare, lucrările de editare au încetat să-mi mai fie trimise. Chiar și așa, nu m-am gândit la acțiunile mele, nici nu am încercat să identific și să rectific sursa problemei, ci am învinovățit-o pe lider, susținând că problemele au apărut pentru că ea nu a acordat importanță muncii editoriale. Cum puteam presupune să-L satisfac pe Dumnezeu cu astfel de acțiuni și astfel să-mi fie inima alinată? În felul acesta, cum puteam fi văzută în ochii lui Dumnezeu ca fiind bună? Dacă voi continua pe această cale și nu voi urmări corect adevărul, dacă nu voi fi credincioasă față de ceea ce mi-a fost încredințat de biserică și nu voi pregăti fapte bune adecvate, cu siguranță nu voi fi în stare să scap de mânia pedepsei lui Dumnezeu asupra celor răi, chiar dacă urmez acele măsuri de precauție stabilite oamenii lumești când dezastrul lovește.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a deschis mintea pentru a-mi permite să înțeleg că numai făcându-mi datoria în mod corespunzător și efectuând suficiente fapte bune, aş putea să scap de suferința produsă de dezastre și să supraviețuiesc. Acesta este singurul şi unicul mod. În viitor, îmi doresc să urmez adevărul în mod corect, să fiu cât mai credincioasă posibil în îndeplinirea datoriilor mele și să pregătesc fapte bune din belșug pentru a-L satisface pe Dumnezeu.