Un parteneriat adevărat

de Fang Li, oraşul Anyang, provincia Henan

În ultimul timp, credeam că am intrat într-un parteneriat armonios. Eu şi partenerul meu puteam discuta orice, ba chiar uneori i-am cerut să-mi sublinieze defectele și niciodată nu ne-am certat, aşa că eu credeam că am obținut un parteneriat armonios. Însă, după cum faptele au scos la lumină, un parteneriat cu adevărat armonios nu semăna cu nimic din ceea ce eu socotisem.

Într-o zi, la o ședință, partenerul meu a subliniat niște deficiențe de-ale mele în faţa superiorului nostru, zicând că eram arogant, nu acceptam adevărul, autoritar, dominator... Auzindu-l spunând una ca asta, m-am înfuriat foarte tare şi m-am gândit: "Ieri te-am întrebat dacă ai ceva de zis despre mine, ai spus nu, însă acum, în faţa superiorului nostru, spui atât de multe! E atât de nesincer! " Am crezut că eu şi partenerul meu aveam un raport paşnic, însă el avea atât de multe păreri despre mine, ceea ce dovedea că, între noi, încă existau neînţelegeri şi că legătura noastră numai pașnică nu era. Pus față în față cu realitatea, nu m-am putut abține să nu-mi examinez purtarea în parteneriat: la adunări, chiar dacă și fratele meu mă întovărășea la părtășie, el vorbea puţin deoarece eu vorbeam în cea mai mare parte a întâlnirii şi abia îi acordam şansa de a vorbi; la locul de muncă, noi discutam într-adevăr orice probleme se iveau dar, atunci când opiniile noastre erau diferite, întotdeauna mă agățam de propriile idei, le tăgăduiam pe ale lui şi problemele se rezolvau atunci când fratele meu pur şi simplu înceta să mă contrazică; din afară, între noi nu au existat dispute sau conflicte însă, pe dinăuntru, întotdeauna am simțit o barieră între noi, ceva care ne oprea de la a fi deschiși cu totul. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că, în timp ce noi doi păream a fi parteneri care lucrau împreună, eu dădeam, de fapt, toate ordinele, iar el niciodată nu a avut cu adevărat şansa de a-și duce la bun sfârșit sarcinile. Am crezut că raportul nostru era unul de parteneri complementari şi egali în mod reciproc dar, de fapt, era acela de șef și subaltern. Faptele au scos la iveală că ceea ce am considerat a fi un parteneriat armonios era doar un set de practici superficiale. Prin urmare, ce reprezintă un parteneriat cu adevărat armonios? La întrebarea mea, am căutat răspunsuri în cuvântul lui Dumnezeu şi am dat peste aceste cuvinte "Ați ascultat o mulțime de predici și aveți ceva experiență în a sluji. Dacă nu învățați unul de la celălalt, nu vă ajutați unii pe alții și nu vă compensați reciproc neajunsurile atunci când lucrați în biserici, atunci cum puteți învăța vreo lecție? Ori de câte ori întâmpinați ceva, ar trebui să aveți părtășie unul cu celălalt, astfel încât viața voastră să vă poată aduce beneficii. Mai mult decât atât, ar trebui să aveți cu atenție părtășie despre toate lucrurile înainte de a lua vreo decizie. Doar dacă faceți asta, în loc să acționați numai superficial, vă asumați responsabilitatea pentru biserică. După ce vizitați toate bisericile, ar trebui să vă adunați laolaltă și să aveți părtășie despre orice chestiune pe care o descoperiți și orice problemă pe care ați întâmpinat-o în lucrarea voastră, iar apoi ar trebui să comunicați despre luminarea și iluminarea pe care le-ați primit - aceasta este o practică indispensabilă a slujirii. Trebuie să atingeți o cooperare armonioasă în scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru folosul bisericii și pentru a vă îmboldi frații și surorile. Ar trebui să vă coordonați unul cu altul, corectându-l pe celălalt și ajungând la un rezultat mai bun al lucrării, astfel încât să vă pese de voia lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata cooperare și numai cei care se implică în ea vor câștiga adevărata intrare" ("Slujește așa cum au făcut-o israeliții" din Cuvântul Se arată în trup). După cântărirea cu grijă a cuvintelor lui Dumnezeu, inima mea deodată a înţeles. Un parteneriat adevărat înseamnă că partenerii pun, pe primul loc, activitatea bisericii; pentru interesele bisericii și pentru viața fraţilor şi surorilor, partenerii pot să aibă părtășie unul cu celălalt şi să-și completeze reciproc slăbiciunile, astfel încât să fie obţinute rezultate mai bune în lucrarea lor; partenerii nu au nicio neînţelegere sau prejudecată unul împotriva altuia şi nu menţin nicio diferenţă cu privire la rang. Comparându-mi propria purtare cu aceasta, am simţit o ruşine şi un regret greu de descris. Privind în urmă la comportamentul meu, mi-am dat seama că eu nu am avut în vedere, niciodată, interesul bisericii, că eu întotdeauna m-am pus pe primul loc, că am condus sprijinindu-mă pe rangul meu, că mi-am îngrijit, cu migală, propria reputaţie şi poziţie şi m-am temut doar că alţii mă vor desconsidera sau mă vor privi de sus, în timp ce părtășia cu fraţii şi surorile mele nu a fost complementară sau desfășurată pe picior de egalitate, astfel încât nu a atins niciodată obiectivul de pătrundere comună, susţinută reciproc, în cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce, la suprafaţă, eu și partenerul meu dădeam impresia că ne sfătuim cum să ne facem munca, în inima mea, nu acceptam ideile sale şi, în cele din urmă, mergeam mai departe cu propriile mele idei, în loc să țin cont de ceea ce ar fi cel mai bine pentru activitatea bisericii; deși, uneori eu i-am cerut să-mi atragă atenția asupra defectelor mele, și nu să le accepte, întotdeauna am argumentat, m-am justificat şi am pledat pentru mine însumi, ceea ce l-a constrâns, l-a făcut să-i fie prea frică să vorbească cu mine în mod deschis şi să nu vrea să mai aducă vorba despre defectele mele, ceea ce a condus la neînţelegeri între noi şi ne-a costat competența de a finaliza munca bisericii, cu o singură determinare. Printre fraţii şi surorile mele m-am comportat chiar cu mai multă aroganţă şi superioritate, socotind mereu că eu eram șeful lor din cauză că o înțelegere superioară a adevărului mă califica să-i conduc. Față de ei, eu nu arătam absolut nicio umilinţă sau căutare reală, ci mă consideram a fi stăpânul adevărului, insistând ca toată lumea să îmi dea ascultare. [...] Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că parteneriatul meu în slujire nu avea nimic din substanţa unui parteneriat sau, în termeni și mai gravi, eram angrenat în despotism şi dictatură. Comportându-mă astfel ca șef și ca partener nu diferă cu nimic de modul în care marele balaur roşu îşi menține ghearele pe putere! Marele balaur roşu pune în practică despotismul, insistând asupra autorităţii finale cu privire la tot şi temându-se să asculte vocea maselor sau să guverneze prin principii politice diferite de ale sale. Şi eu, cu rangul neînsemnat pe care-l dețin în prezent, vreau să fiu la cârma teritoriului restrâns pe care îl controlez. Dacă într-o zi voi deţine putere, în ce fel mă voi deosebi de marele balaur roşu? Chibzuind la toate acestea, brusc mi s-a făcut frică. Continuând astfel ar fi mult prea periculos şi, dacă nu m-aș schimba, sfârşitul meu ar fi la fel ca cel al marelui balaur roşu - pedepsit de către Dumnezeu.

După ce am înțeles toate acestea, nu am mai păstrat niciun punct de vedere împotriva fratelui meu. În schimb, I-am fost recunoscător lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să mă cunosc în asemenea împrejurări şi pentru că mi-a arătat pericolul din mine însumi. În cele din urmă, când mă aflam în parteneriat cu fraţii şi surorile mele, am învăţat să îmi plec capul, să am inima de a mă îngriji de voinţa lui Dumnezeu, să fiu responsabil în munca mea şi să fiu mai atent la opiniile altora şi, după un timp, mi-am dat seama că acest tip de practică nu numai că mi-a oferit o înţelegere mai completă şi mai profundă a adevărului ci, de asemenea, m-a adus mai aproape de fraţii şi surorile mele şi a făcut posibil să ne destăinuim mai deschis. Şi cu astfel de roade de arătat, am înţeles, în cele din urmă, cât de bine poate să fie a înfăptui o lucrare de parteneriat potrivit cerinţelor lui Dumnezeu!

Sunt recunoscător pentru această luminare de la Dumnezeu, care, nu numai că m-a ajutat să înţeleg un parteneriat cu adevărat armonios dar, mai mult, m-a ajutat să-mi văd firea coruptă, de aroganță, dezvăluită în propria mea slujire cu partenerul meu şi mi-a arătat că, atunci când omul pervertit preia puterea, rezultatul este la fel ca cel al marelui balaur roşu. Sper să pot elimina din mine otrăvurile marelui balaur roşu, să pășesc către o slujire în parteneriat autentic şi, în cele din urmă, să devin cineva care Îl slujeşte pe Dumnezeu și care este compatibil cu inima lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Postări recente